hai sa ne luam de mana... si sa visam din nou aici... chiar aici... pe covorul asta plin de scrum, aschii, petale (cel mai probabil de lalele ..sau bujori) si un chibrit. hai sa ii dam foc. si pana la urma de ce nu? ce s-ar pierde?
au trecut ani buni de cand nu am mai scris un rand aici, la acest birou... acasa... aici... in aceasta camera. imi aduce aminte de prea multe... peretii astia pe care am desenat candva cu creionul un om cu un balon in mana sa. :)) ce artista ma credeam eu cand eram cat o schioapa.
aveam atatea dorinte... si abia asteptam sa ma fac mare pentru a le infaptui. zile de nastere, foarte multe nopti nedormite, foarte multe iluzii prostesti, primul meu foc de paie, etc..-toate cuprinse aici. intre 4 pereti care mi-au adus aminte tocmai acum de cat de repede s-au scurs anii.
de ce mi-ar dorit vreodata "sa ma fac mare"?
acum e prea tarziu..sau prea devreme... sa stau sa insir toate tampeniile care'mi trec prin cap...
n-am avut niciodata o parere buna despre mine. si am vrut sa fiu intotdeauna intr-un fel... si am fost .
am fost exact asa cum eram ... libera, spontana, nonconformista.
not anymore.
i should work on this.
o sa se ridice soarele in curand. nu mai stau si in dimineata asta sa'l astept. o sa inteleaga. suntem prieteni buni.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
oh,si inca cum ar trebui sa lucrezi la asta!!aminteste-ti cat de bine era,cat de mult zambeai inainte[si acum nu o mai faci],cat,cat,cat..multi de "cat"..si nu se merita...desi credeam si eu asta la un moment dat..chiar nu se merita...
RăspundețiȘtergere