une mauve pensee

obosita sa lupt, obosita sa sper. si eu care credeam ca pe la 16 ani viata e de cacat... habar n'aveam ce ma astepta.
so..pana acum nu am realizat nimic. aceleasi lucruri aproape in fiecare zi. si simt ca nu fac nimic important cu mine.
viata ratata...
nu mai sunt puternica, nu mai sunt visatoare, nu pot sa cred ce spuneam odata. am invatat ca nu e chiar asa.
ce prieteni? esti norocos daca ai unul singur.
ce iubit? cand nu aveam nimic, il aveam pe el. nefericirea mea-neimportanta, fara sens, trecatoare pentru el...
fuck him! damn this love!
mi-ar fi placut sa nu traiesc in lumea de azi... oamenii dadeau valoare lucrurilor pe atunci.
vb unuia... "care ani de liceu cand se intampla o tragedie fiindca el te'a zarit la un film cu un baiat???"
nu mai reprezinta nimic. ne'am vandut sufletele, trupurile, buzele cu care sarutam prea ieftin... le-am pus pe tava si cine a vrut a putut sa serveasca cu usurinta. ce mai conteaza un sarut azi?
cati dintre noi mai viseaza la un sarut de la o ea, de la un el? nu mai viseaza... e suficient sa-ti faci curaj..cu o bere, doua..si wtf... e sambata seara... si maine nu va mai insemna nimic... el nici nu va afla de sarutu' cu tipu' asta...

urat.. s-a pierdut toata valoarea lucrurilor cu adevarat frumoase.
mai crede cineva in acea iubire pura si unica? mai crede cineva in suflete pereche?

si dc ar mai face-o?

"cum ai reusit sa iubesti o singura fata??"

nimic nu mai inseamna nimic. ce mai inseamna sinceritate? constiinta? onoare? demnitate? lupta??? bine??? moral???
am uitat sa luptam...
nimeni nu mai vrea sa lupte. suntem prea ocupati. nu mai avem timp.