fiindca nu am parasit inca orasul natal, m-am gandit sa'mi recitesc gandurile de acum multi ani.
uitasem de foarte multe dintre ele. uitasem de marile erori ale fragedei mele tinereti.
si curios lucru dar zambesc. sunt nostalgica. dar fericita. :)
2004. hm. 5 ani au trecut.si uita'ma ca sunt bine. nu am murit precum credeam atunci. am supravietuit. cate mesaje ...cate sentimente ... cata prosteala... dar chiar mi-a ramas drag. desi l-am uitat. si desi m-a uitat si el. a fost singurul tip care mi-a scris o poezie. si una frumoasa. poate ca a existat si ceva adevarat in tot amalgamul ala de nerozii.
m-am intalnit cu el pe la sfarsitul verii... intr-un club.
i-am spus buna. iar el s-a uitat nedumerit si a intors privirea.
am zambit.
nu m-a recunoscut.
si eu tot ma uitam zambeam prosteste la el...pana cand m-am prezentat, ca o adevarata doamna ce am devenit intre timp :=)).
nu stiu de ce a fost atat de uimit...si nu stiu de ce nu m-a recunoscut. sa ma fi schimbat eu atat de mult?
poate nu a fost vorba de recunoastere. ci de uitare, mai degraba.
m-a uitat.
la fel, si eu.
am sfarsit prin a sta de vorba despre o gramada... era bine. imi fusese dor.
2004. flori si poezie multa. ce naiva am fost.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu